Camping Aurora, al pensiunii Casa Duse. La o distanta de 30 km de Balea Lac,

Porțiunea de la barajul Vidraru până la Cârțișoara traversează un teren montan la altitudini mari și a fost construită în perioada 1970–1974, pe o lungime de aproximativ 91 km.

Până la construirea barajului și lacului de acumulare Vidraru, în 1965, de-a lungul căruia DN7C se desfășoară pe aproape 20 km, a existat un drum de pământ și o linie de mocăniță ce lega comuna Căpățâneni de vechiul sat Cumpăna (astăzi acoperit de ape, în apropierea căruia s-a construit actuala cabană Cumpăna).

Drumul Național 7C (DN7C), supranumit Transfăgărășan (de la prefixul „trans-” + Făgăraș) leagă Muntenia cu Transilvania, străbătând Munții Făgăraș, cei mai înalți din România, care fac parte din Carpații Meridionali.

Este un drum asfaltat, ajungând în apropierea tunelului de lângă Lacul Bâlea la altitudinea de 2042 m.

Astfel, Transfăgărășanul se situează pe locul al doilea ca altitudine în clasamentul șoselelor alpine din România, după Transalpina (DN67C) din Munții Parâng, care urcă până la 2145 m.

Transfăgărășanul trece peste 830 de podețe și 27 de viaducte, pentru construcția lui fiind necesară dislocarea mai multor milioane de tone de rocă; pentru aceasta s-au folosit 6520 tone de dinamită, din care 20 de tone numai la tunelul Capra-Bâlea, precum și multe alte materiale de construcții.

Transfăgărășanul a fost construit între anii 1970 – 1974, la inițiativa lui Nicolae Ceaușescu. Deși la momentul respectiv România avea deja mai multe treceri ale Carpaților Meridionali moștenite dinainte de perioada comunistă (Șoseaua Alpină Novaci-Săliște ori vechea Șosea Câmpina-Predeal) sau făcute în primii ani ai regimului (drumul Bumbești Jiu-Petroșani), invazia Cehoslovaciei din 1968 de către trupele sovietice și ușurința cu care puteau fi blocate sau atacate trecerile existente între Transilvania și Muntenia (care, cu o singură excepție, urmau cursul unor râuri) determină inițierea de urgență a proiectului “Transfăgărășanului” – un drum strategic care să lege garnizoanele Piteștiului și Sibiului.

S-a lucrat pe toată perioada anului, condițiile fiind îngreunate de faptul că climatul alpin la peste 1.600 de metri altitudine – cu vânturi puternice și viscole abundente, la care s-a adaugat specificul Munților Făgăraș – nu permitea în mod normal decât 4-5 luni de muncă pe an.

Drumul s-a realizat cu eforturi materiale considerabile și cu prețul unor vieți de soldați și muncitori care au contribuit la construcția lui, bilanțul oficial fiind de 40 de morți.

 

Lucrători de atunci care mai sunt acum în viață avansează astăzi cifre mai mari, care ajung până la câteva sute de vieți omenești pierdute (răspunzând unui interviu, un martor al timpului spunea: “Numai la baraj au murit vreo 400 de băieți”).

 

În 1974, o dată cu inaugurarea oficială a drumului, s-au ridicat și inaugurat două monumente închinate militarilor care au contribuit inclusiv cu viața lor la construirea Transfăgărășanului.

În urma vandalizărilor și neglijenței, monumentele inițiale s-au deteriorat masiv, așa că în septembrie 2009, la aniversarea a 35 de ani de inaugurarea șoselei și a 150 de ani de la înființarea armei geniu, acestea au fost restaurate integral de militarii Batalionului 136 Geniu “Apulum”.

Astfel, pe versantul nordic, la cota 1200, se înalță “Poarta Geniștilor”, un colț de stâncă străpuns de drum, purtând o placă pe care stă înscris: “Înfruntând greutăți deosebite, trupele de geniu ale Armatei României au deschis drumul Transfăgărășan, străpungând această zonă în martie 1971. În amintirea evenimentului, bravii geniști, care s-au dovedit mai tari decât stânca, au denumit acest loc POARTA GENIȘTILOR”.

Urcând încă câțiva kilometri, la cota 1600 se găsește “Poarta Întâlnirii”, un monument pe a cărui placă stă înscris: “În această zonă s-au întâlnit în ziua de 16 august 1971 două subunități de geniu care lucrau la deschiderea drumului Transfăgărășan din sensuri opuse. În amintirea evenimentului, bravii geniști au denumit acest loc POARTA ÎNTÂLNIRII”.

Zona montană înaltă a DN7C este deschisă circulației rutiere în fiecare an doar de la 30 iunie până în 1 noiembrie, întrucât drumul este înzăpezit pe timp de iarnă, iar deszăpezirea lui este impractică; la aceasta se adaugă riscul căderilor de pietre și al avalanșelor.

Iarna, drumul este deschis în mod oficial pe versantul sudic până la complexul Piscul Negru (kilometrul 104 – județul Argeș) (deși utilajele de deszăpezire urcă până la Complexul Turistic Capra – kilometrul 108, până unde cei dispuși să se aventureze au disponibilă o singură bandă de circulație, dar se expun amenzilor jandarmilor montani, care își au baza la Refugiul Salvamont Cota 2000), iar pe cel nordic până la Cabana Bâlea-Cascadă (kilometrul 131 – județul Sibiu) (aici drumul este blocat pe toată perioada închiderii oficiale cu parapete de beton tip New Jersey, fiind imposibilă traversarea chiar și în condițiile topirii zăpezii; trebuie ținut cont că în timpul iernii se produc multe căderi de pietre în zona “Poarta Întâlnirii” – cota 1600, înainte de intrarea în Căldarea Glaciară Bâlea).

Totodată, porțile tunelului Bâlea-Capra se închid în timpul iernii, pe toată perioada închiderii oficiale a drumului (se poate traversa însă la picior, dacă gurile tunelului nu sunt acoperite de zăpadă, prin cele două uși pietonale prevăzute în porți).

Vara, restricțiile cuprind perioada de întuneric (orele 22:00-6:00), deoarece traseul este unul periculos, cu deosebit de multe viraje și curbe în ac de păr, fără să fie prevăzut cu elemente reflectorizante, iar riscul căderii în gol este deosebit de mare.

Limita de viteză recomandată este de 40 km/h.

În timpul iernii, când Transfăgărășanul este închis circulației rutiere, la Lacul Bâlea se poate ajunge cu telecabina de la cabana „Bâlea Cascadă”.

Credit fotografii si text camping Ruxandra Ciuca

Credit informatii despre Transfagarasan text Wikipedia


In cadrul grupului  Vacante cu Auto – Rulota

 – prezentam locatii de campare

– aducem Europa mai aproape de tine

– gasesti idei de distractie in vacanta

– discutam despre probleme specifice ale rulotismului

– prezentam situatii atipice cu care ne-am intalnit in timpul vacantelor cu auto-rulota

– oferim informatii cu privire la infrastructura existenta in Europa privind rulotismul

– impartasim sfaturi privind mentenanta si micile reparatii

– idei culinare fac parte din viata de rulotist

– prezentam solutii tehnice pentru probleme specifice

– mai si glumim

Apasa aici ca se te inscrii in grupul Vacante cu Auto – Rulota

Harta interactiva incearca sa ofere informatii utile pentru posesorii de auto-rulote si corturi dorind sa depasim 300 locatii campinguri, reparatii, inchirieri, magazine, ITP, service, parcuri si dealeri de auto-rulote, butelii Propan si GPL din Romania.


Modul de functionare interactiv este prezentat la subsolul hartii.


In casuta din subsolul hartii puteti sa scrieti ceea ce va intereseaza dupa urmatorul cod:


Camping – locatiile de campare

Park – parcuri de distractii cu posibilitati de campare

Pensiuni – prezinta doar pensiune care ofera locuri de campare

Magazin – prezinta doar magazinele de specialitate

Inchirieri – prezinta doar companiile care inchirieaza RV-uri

Butelii Propan – prezinta statiile OMV ce ofera aceste servicii

Casute – locatii care ofera spre inchiriere casute

Parcare – locuri de parcare pe termen lung rulote si autorulote

Service – prezinta service-urile dedicate rulotismului

Parc – parcuri de rulote

Dealer – Vanzatori de rulote si autorulote noi

Club – cluburi de rulotism & turism

Asociatie – asociatii de rulotism & turism


Apasand pe locatia care va intereseaza, automat veti fi directionati catre pagina de website a respectivii entitati.

Pentru inscrieri, stergeti sau modificari (harta+top) rog sa ma contactati la contact@auto-rulota.ro

Pentru inscrieri este obligatoriu sa prezentati  o adresa de website sau pagina de facebook de unde sa rezulte locatia entitatii pe care doriti sa o promovati.

Inscrierea este gratis, fara a solicita beneficii, nu expira!

Evalueaza
[2 voturi / scor: 5]